Credinta ca putere interioara

Imaginati-va ca ati dispune de o putere care face lucrurile sa devina adevarate sau sa existe, indiferent de starea lor inainte de a o folosi. Care ar fi primul lucru pe care l-ati face cu aceasta putere?

Probabil ca ati schimba ceva din trecut, prezent sau viitor. Sau ati aduce la existenta  ceva ce v-ati dorit. Sau poate ati crea un manual de instructiuni despre cum sa folositi aceasta putere in cel mai bun mod posibil. Sau….fiecare are propriul raspuns.

In realitate dispunem de aceasta putere si chiar o folosim zilnic. Poate nu la intreaga ei capacitate, dar o folosim. In fiecare zi, in mai multe momente, alegem (in) ce sa credem.
Credinta noastra ca un lucru sau o situatie este intr-un anumit fel, sau ca exista, le aduce la existenta in universul nostru interior si ne modeleaza actiunile, preferintele, alegerile.  Credinta, ca forta interioara, aduce la existenta calitati pe care de obicei nu le foloseam sau le constientizam prea putin. Ne da incredere si curaj, siguranta si hotarare, speranta si rezistenta. Ne determina sa  facem alegeri, sa ignoram sau sa studiem  aspectele care nu se potrivesc celor in care credem, sa ne definim si sa ne cream viitorul.

In vocabularul uzual, credinta este asociata adesea cu religia, pentru ca in religie se manifesta cel mai vizibil : credinta in Dumnezeu (sau sub orice alt nume il cunoastem), in ce se intampla dupa moarte, in scopul si sensul vietii, in destin sau cale.  Insa nu este singurul domeniu in care ne folosim aceasta forta.  De la credinta ca existam pana la credinta ca exista o ordine in societate, de la ceea ce consideram ca este adevarat despre noi si pana la superstitii, de la increderea pe care o acordam unei persoane pana la siguranta cu care ne facem meseria, toate sunt alimentate de credinta, ca forta interioara.

Nu intamplator ne asociem cu persoane cu care impartasim un set comun de convingeri. Convingerile decurg din obiectul pe care l-am alimentat cu credinta, iar prezenta altor persoane care au alimentat acelasi obiect reconfirma faptul ca este real si valoarea sa.

La fiecare actiune pe care o facem alimentata de forta interioara a credintei, realitatea ne raspunde si raspunsul poate sa confirme sau sa nege cee ce credeam. Daca ne confirma, alimentam aspectul in care credem cu si mai multa credinta, pana cand ajungem sa il consideram ca fiind un dat, o parte din ordinea normala a lucrurilor. Daca realitatea neaga aspectul pe care l-am investit cu credinta noastra, fie il vom alimenta cu mai multa credinta, sperand sa schimbam realitatea,  fie il vom nega (adica vom investi cu credinta opusul lui), fie ne vom indoi de noi insine, fie vom accepta irealitatea lui in acel context si vom separa forta credintei de obiectul ei.

Prima varianta poate da rezultate sau nu – in categoria aceasta cei care vor sa modifice realitatea ca sa se potriveasca cu viziunea lor despre ea, de la fanaticii religiosi pana la unii speakeri asa zis “motivationali”.

A doua varianta are avantajul de a separa credinta de obiectul ei si dezavantajul de a ne lasa dezamagiti sau confuzi (am consumat ceva pretios si nu am creat nimic).

A treia varianta ne ataca integritatea. A nu crede in noi echivaleaza cu a crede in non-existenta sau neputinta noastra, iar intr-un final a ne bloca accesul la aceasta resursa interioara – credinta.

A patra varianta  este cea mai avantajoasa, dar si cea mai dificila. Investirea unei idei cu puterea credintei ne poate face sa ne simtim una cu acea idee, sa ne fie greu sa o separam….. dar nu imposibil. Ideile si credintele noastre  fac parte din noi, ne definesc, dar nu sunt esenta noastra. Am existat inainte ca acele idei sau credinte sa ia forma. A fost o perioada din viata noastra cand noi am existat, ele nu. Apoi au aparut si le-am ales. Iar prin constientizarea acestui lucru, ne recapatam libertatea de a alege ceea ce consideram ca este cel mai potrivit in acest moment.

Uneori, se pastreaza obiectul credintei, dar i se schimba forma, pe masura ce cunoasterea despre acesta se extinde (cei care au avut o experienta mistica autentica stiu la ce ma refer) .  Alteori, ceea ce credeam ca este intr-un singur fel isi arata o multitudine de fatete (cei care au crescut un copil vor sti la ce ma gandesc :)

Poate apare intrebarea “Si cei care nu cred in nimic?”

“Nu cred in nimic” este echivalent cu “cred ca nu exista nimic in care sa-mi investesc credinta/nimic suficient de valoros/adevarat/imuabil“ . Si asta este o alegere  a credintei - imi investesc energia credintei in ideea ca nu exista nimic suficient de valoros/adevarat/imuabil etc. Iar realitatea imi poate confirma aceasta investitie sau nu.

O alta intrebare este “cum pot fi sigur ca ceea ce cred are un corespondent in realitate si nu e doar in mintea mea?” Realitatea are grija sa dea raspunsul :) Daca inca nu a facut-o, poti face un test:

1. Gandeste-te la afirmatia “eu sunt”/”eu exist” . Spune-o cu voce tare. Ce simti cand o afirmi? E adevarata? De unde vin senzatiile? Cat de puternica este energia cu care investesti acesta afirmatie?
2. Afirma ceea ce crezi si vrei sa verifici. Ce simti cand afirmi? De unde vine? Exista diferente fata de “eu sunt”/”eu exist”? Cat de puternica este energia cu care afirmi? E adevarata? Ce te face sa crezi ca e adevarata? Ce simti cand te gandesti la motivele pentru care e adevarata?
3. Fa acelasi pas cu o afirmatie pe care o consideri adevarata (de exemplu “Rasarit incepe cu R”). Compara raspunsurile cu cele pe care le-ai avut in pasii anteriori. Unde ai incadra afirmatia de verificat?
4. Orice indoiala sau “e adevarata doar cand…” iti va arata pana unde sa investesti cu credinta afirmatia pe care vrei sa o verifici.

Daca prin credinta intelegem acea forta interioara care, aplicata unui obiect/idee/situatie etc. ne face sa consideram acel obiect/idee/situatie ca fiind adevarat si real,

Daca actiunile si deciziile noastre se bazeaza pe ceea ce consideram a fi adevarat si real,

Inseamna ca actiunile si deciziile noastre se bazeaza pe rezultatul folosirii acestei forte.

Noi suntem cei care decid in ce sa investeasca aceasta energie a credintei, prin ce comportamente si forme de manifestare sa o sustinem, ce sa facem atunci cand realitatea o contrazice.  E un drept si in acelasi timp o responsabilitate pentru fiecare dintre noi – sa facem alegeri constiente si pe care ni le asumam.