Riga - impresii din city break (4)

Si a venit si ultima zi....Cu ce sa incep? Deja ma simteam vinovata ca ma trezisem la 9, parea ca am pierdut cel putin o ora de vizitat, iar timpul se straduia sa intre in sac...Nu stiu in ce sac voia sa intre, dar n-aveam de gand sa-l las.

Dupa o vizita in cartier in care am descoperit facultatea tehnica si economica si cealalta biserica ortodoxa (mult mai aproape decat credeam), 

a trebuit sa fac o alegere intre gradina botanica si mersul cu vaporasul pe Daugava. A castigat vaporasul. 

 

Sunt 4 poduri, unul mai interesant decat altul,iar vaporasul a depasit limita orasului si a mers pe rau pana in dreptul suburbiilor (Imanta, Zolitude – unde blocurile au 10 etaje si arhtectura sovietica se intalneste cu cladirile moderne). Multe insule pe rau iar pe ele scoala de canotaj, parcuri si pe una dintre ele Turnul Televiziunii, atat de mare incat pare ca e in oras, desi e pe o insula. Cine s-a uitat la Eurovision, il va recunoaste :)

 

 Paduri de mesteceni si salcami, stuf si pe alocuri nuferi. Liniste si relaxare, soare si nori, totul este asa cum ar trebui sa fie si totul este la locul sau....Cu impresia asta am calatorit pe urmele vechilor negustori letoni, care au intemeiat asezarea de pe raul Daugava cu mult timp in urma, atat de mult incat e aproape legenda.

 Ti-ai dori sa nu se termine, dar totusi vaporasul revine in oras.

 

Imbarcarea e in dreptul intrarii in centrul vechi, pe 11 Novembre Krastmala, char la piciorul podului. Vaporasul a mers atat de lin, incat poti bea un suc sau cafeaua pe punte fara sa se verse nimic, poti face poze sau pur si simplu sa te bucuri de ceea ce vezi.

O ultima vizita in centrul vechi, apoi curiozitatea m-a impins sa traversez si podul care semana cu podul Basarab, sa vad mai de-aproape singurele office building care ieseau in evidenta in oras. Una era a bancii, alta Lukoil, iar a treia in constructie. Nu mai duc dorul cladirilor de otel si sticla, trei au fost suficiente :)

Am tras cu ochiul pe fereastra unei fabricute de termopane. Nu numai ca am vazut case fara garduri, dar nici fabricile nu sunt neaparat inconjurate de garduri pentru descurajarea trecatorilor :)

Langa fabrica e un canal al raului Daugava, iar pe mal e o padurice cu o poteca. Ce-as mai fi vrut sa o explorez...dar timpul incerca din rasputeri sa intre in sacul ala si nu trebuia sa-l las :)

Langa cartierul cu hotelul e un cartier cu case vechi si cu un targ al mestesugarilor locali: Kalncielma. 

Tot acolo este si turnul de apa, de la inceputul sec. 20. 

Cartierul este atat de linistit, incat ai impresia ca esti intr-un muzeu. Din cand in cand mai vezi locuitori de toate varstele mergand la piata, sau spre oras, sau spre casa. Si blocuri de 4 etaje, bineinteles!

Mi-am dat seama ca pe acolo am venit in prima zi, dar din alta directie Asa ca am hotarat sa inchid bucla si sa merg pe jos pana la hotel, pe traseul de atunci, dar cu o mai buna cunoastere a locurilor. Nu e de mirare ca mi s-a parut mai scurt.

Si cum sa inchei vizita intr-un oras superb daca nu cu un parc? La 500 m de Primo Hotel (pe care il recomand ca raport calitate-pret), pe Maza Nometnu Iela este un parculet japonez – Kobe Park. O gradina cu lac in care ratele se zbenguie si porumbeii vin in stol sa ciuguleasca ce le dau trecatorii. 

Un loc din care sa iti iei ramas bun fara sa fii trist ca pleci, ci bucuros ca ai avut sansa sa vezi atatea locuri frumoase. 

Ce m-a uimit (placut) in oras? Pe langa tot ce am povestit, mai sunt doua lucruri la care nu ma asteptam.

Primul e ca nu am auzit claxoane in trafic nici macar in orele de varf (si am mers inclusiv pe strazi superaglomerate!). 

Al doilea este ca desi auzi o alta limba si vezi alte cladiri si oameni decat esti obisnuit, cumva te simti ca acasa. Ceva din atmosfera sau din istoria comuna te face sa nu te simti strain, sa te simti confortabil inca din prima zi. Nu stiu ce, te las sa descoperi la fata locului :)