Riga - impresii din city break (3)

Planul pentru duminica era ambitios – sa ajung la liturghie si sa stau un pic, sa vad gradina zoologica care e in capatul celalalt al orasului, sa iau trenul spre Jurmala, statiunea lor faimoasa de pe litoral si sa am macar 4 ore de vizitat acolo (iar daca e vreme buna, poate chiar si plaja :) . Parca-mi auzeam prietenii spunand "Iar inghesui 48 de ore in 24!" Nici harta nu era de partea mea - distantele pareau prea mari.....Dar nu m-am dat batuta.

Aveam de ales intre a merge la biserica ortodoxa pe care o descoperisem cu o seara inainte,in parcul Esplanade, sau a cauta cealalta biserica ortodoxa, care parea a fi in cartierul in care stateam.

Grea alegere....

Pana la urma a contat proximitatea mijloacelor de transport in comun:  de la prima biserica, daca mai mergeam pe jos 500 m ma intersectam cu tramvaiul care mergea la Zoo, in timp ce a doua biserica inca nu stiam unde e. Asa ca am amanat-o pentru luni si am mers pe drumul deja stiut.

E interesant sa asculti o slujba ortodoxa in alta limba decat a ta. Daca stii principalele momente, chiar nu mai conteaza ca asculti in ruseste, le recunosti foarte usor. Catedrala seamana cu catedrala Patriarhiei, e spatioasa si luminoasa, aurie.Time to go, ziua are doar 24 de ore, din pacate :)

Plimbarea pana la intersectia cu statia de tramvai mi-a dat ocazia sa mai descopar o biserica ortodoxa (mai micuta, ca de cartier) si o catedrala (si ea mai micuta – dedicata Sf. Gertrude) . 

Cladirile si magazinele aratau clar ca ma indepartez de centru. Se vedeau urmele arhitecturii comuniste, dar si cladiri renovate.

Drumul cu tramvaiul spre Zoo a fost o ocazie de a vedea si periferia orasului. Case mai mici si blocuri de 4 etaje, vreo doua de 6 etaje. Urme ale socialismului sub forma unor chioscuri, cladiri vechi…Parcuri mari, la fel de placut organizate. Un cabinet veterinar in parc, intr-o casua ca in Hansel si Gretel. Muzeul ciocolatei la statia Laima (nu, nu am coborat, desi eram tentata J ). Laima am inteles ca era o zeitate pre-crestina locala, responsabila cu norocul, dar e si o marca de ciocolata locala. 

La un moment dat au disparut casele si au fost inlocuite de padurice si camp, de un verde auriu atat de frumos incat te odineai numai privindu-l. Apoi a inceput o noua zona rezidentiala, care m-a dus cu gandul la Baneasa. Si din nou paduri, Zoo fiind la statia Mežaparks. 

Daca Meža inseamna padure in letona, iti imaginezi cat de mare putea fi parcul. M-a dus cu gandul la padurea Snagov. Foarte multi alergatori si oameni la plimbare. Foarte multi biciclisti. Putem face asta si la noi?

Gradina zoologica este ingrijita si animalele au spatiu. Mi-au placut mult flamingo si pinguinii, girafele, hipopotamii, iacul, cerbii, condorul, tapirul, cangurii, dar si zona cu animale domestice. Am observat coloniile de maimute si am salutat felinele (linx, serval, tigri, dar si pisici domestice cu zgardita, pe langa casa de bilete).

Daca exista hotel pentru oameni, de ce n-ar exista si pentru albine? Am vazut un astfel de “hotel” pentru albinele singure.

Pe wikipedia e descrisa istoria gradinii zoologice si proiectele sale (https://en.wikipedia.org/wiki/Riga_Zoo ).  E de admirat cum au reusit sa treaca de perioada dificila si faptul ca au mai incorporat teren (in timp ce la noi, detractorii Zoo Baneasa viseaza la cum sa mai ia din spatiu pentru proiecte imobiliare :(  )

Inapoi in oras. Exista si un tramvai de epoca pe traseul Zoo – Centru, cu acelasi pret pe bilet ca o calatorie obisnuita (1.15 euro). 

Remarc de pe geam o fabrica transformata in muzeu. Deci se poate! Nu e nevoie sa ramana in ruine...

Orasul are de toate pentru toti. Inclusiv pentru amatorii de yoga exista doua centre – unul pe strada Krisjana Barona, altul de partea cealalta a raului, pe Meza iela. Primul are si restaurant vegetarian...OK, nu astazi, am destule pe lista...

Am bifat primele doua puncte din program. Urmeaza marea. Din gara centrala, care arata foarte modern

 are si un turn cu ceas si legatura directa cu un mall (Origo), se ia un tren in directia Tukum sau Skolta, iar statiunea Jurmala incepe cu gara Dzintari si continua cu Majori (sectiunea principala a statiunii) si Dulbuti. Biletul e 1.14 euro indiferent de care dintre cele 3 statii e destinatia ta. Iar pe spatele biletul este tot traseul trenului, ca sa nu iti mai bati capul cu ce statie urmeaza.

E de inteles de ce statiunea era preferata de protipendada sovietica – are 26 km de plaja cu nisip foarte fin, scoici aproape inexistente, iar drumul spre plaja trece printr-o padurice. Esti si la munte, si la mare.  In plus, poti admira arhitectura caselor de vacanta sau sala de concert Dzintari, facuta in ultimii ani

Am vizitat statiunea atat pe sus, cat si pe plaja. Daca portiunea centrala are hoteluri si pensiuni, alee principala cu restaurante si terase, restul statiunii are case si vile. Case batranesti cu gard de rachita sau de lemn si pisica pe prag (da, am intalnit multe pisici! Nimic nu e intamplator :).

Exista case de schimb, magaine de haine, de mancare, de bijuterii (atentie amatorilor de chihlimbar, aveti multe bijuterii de vazut : )

Plaja este foarte frumoasa, iar Baltica parea indigo datorita norilor. 

Desi plouase, apa nu era rece, iar cativa curajosi inotau. Exista si terenuri de fotbal sau tenis pe plaja.

Apa e mica la mal si se adanceste lent, si desi erau alge, nu am vazut gunoaie produse de om. Poate si pentru ca erau cosuri de gunoi din 100 in 100 m?

M-am despartit cu greu de mare. Era timpul sa ma intorc, deja aveam 6 ore de mers pe jos si ziua inca nu se terminase…Mi-a fost mai usor sa plec cand a reinceput ploaia :) 

Dar chiar si sub ploaie, statiunea e frumoasa, miroase a iarba si copaci verzi.Imi imaginez ce frumos ar fi fost un sejur aici…poate in viitor voi reveni.

Pe malul raului Daugava, la o statie distanta de piata centrala este o zona cu foste fabrici, acum transformate in locuri de concerte, terase si spatii culturale. Spikeri – echivalentul local pentru “La Fabrica”  merita vizitat pentru cladirile lui si pentru fotografiile cu imagni de zi cu zi de la inceputul secolului 20 intr-un cartier muncitoresc. Garantat este altceva decat imaginile socialiste, cu care ne-am obisnuit inainte de ‘89!

Am continuat cu o vizita la supermarket (Maxima sau Rimi, gen Mega Image/Billa). Preturile sunt foarte apropiate de ale noastre, iar pentru 4 zile te descurci cu 100 euro pentru mancare, inclusiv mers pe terase (cu micul dejun asigurat de hotel, pranzul in oras si seara cu ce iei de la supermarket) 

 Ca sa inchei seara intr-o nota traditionala, am ascultat muzica pe o terasa in centru si am gustat bitter-ul lor Black Balsam. Curat balsam, mi-a disparut raceala pe care o plimbasem de la Bucuresti si starea de oboseala! 

Venise momentul planurilor pentru ultima zi (de fapt, ultima jumatate de zi). Ce aleg si la ce renunt?