Re(in)cadrarea ca vesta de salvare
Prima data cand am urcat intr-un caiac am fost incantata ca primesc vesta de salvare. Insemna ca nu aveam sa ma inec daca as fi cazut in apa - vesta m-ar fi tinut la suprafata.
In timp ce vasleam, mi-am dat seama ca n-ar trebui sa ma bazez atat de mult pe vesta. Sigur ma va tine la suprafata, dar cine ma va ajuta sa ies din apa cand voi obosi sa dau din maini intr-o tentativa de inot? Deci ar fi bine sa ma alatur unui grup.Si mai ales, incotro ma voi duce, in ce directie voi inota?
O alta perspectiva, odata ce am largit cadrul....O re(in)cadrare....
Mi-am aminti de caiac si de vesta azi, cand am facut bilantul unor sesiuni de coaching cu 3 persoane in situatii de viata diferite. Fara sa se cunoasca intre ele, toate aceste persoane au putut depasi o dificultate dupa ce si-au reformulat experientele intr-o perspectiva mai larga.
Prima persoana urma sa dea un examen dificil, in fata unei comisii care acorda nota maxima 7.99. Pe o scara de la 1 la 10, tot ce e de la 8 in sus era pentru superdotati, genii si profesori.
Cum a ajuns sa faca acel curs?
Miza nu era academica, ci experientiala - si-a dorit sa calatoreasca si sa se acomodeze cu 5 culturi diferite, iar cursul era una dintre optiuni.
Finalul anului i-a adus dezamagiri legate de nivelul prezentarilor, slaba empatie si firavele tentative de comunicare interculturala afisate de profesori. Cu toate acestea, avea emotii si dorea sa faca o impresie excelenta la examen.
Cand am revazut impreuna drumul ei pana la acest examen, a realizat ca de fapt isi atinsese obiectivul dorit - experientele interculturale, iar examenul nu era decat un ritual mult mai putin important decat intreaga experienta.
"Si la cat de slab a fost nivelul cursului, de fapt le fac o favoare acordandu-le 15 minute de viata plus 3 zile de munca la lucrarea finala, in care am pus o parte din convingerile si valorile mele."
"In ce fel va influenta ce spui tu examenul?"
"Pai, daca vor casca, inseamna ca nu pot tine pasul cu ideile mele, daca vor critica, inseamna ca doar isi joaca rolul de inchizitori, daca imi vor pune intrebari grele inseamna ca am reusit in sfarsit sa comunic cu ei, sa le transmit ca lucrarea le merita atentia."
"Si?"
"E mai important cum voi sarbatori finalizarea cursului....in fond mi-a adus ce imi doream. Nota e doar o formalitate"
A doua persoana si-a dat demisia dupa o saptamana la noul loc de munca. Motivele au fost neonorarea promisiunilor privind programul de lucru si conditiile contractuale. M-a intrebat: ce pot sa vad bun in 2 ghinioane succesive?
Sesiunea avea loc dupa un program de training, in care creativitatea a fost la cote maxime. Fara sa vreau, am schimbat palaria de coach cu o alta si m-am auzit spunandu-i: "Ghinionul este al lor, ca nu si-au respectat promisiunile - altfel te-ar fi putut pastra" . A fost un moment de pauza, dupa care ea a reluat:
"Chiar crezi ca m-ar fi pastrat, daca erau seriosi?"
"Tu ce zici?"
"Daca nu as crede asta, nu as mai trimite niciun CV"
"Si vei mai trimite CVuri?"
"Da, normal!"
"Deci...."
A treia persoana a descoperit cat ce greu este sa ii dai feedback unui sef despre greselile facute (si observate de toti colegii, care isi facusera un titlu de glorie din a nu le comenta).
Dupa mai multe momente penibile, a primit un ultimatum de la sef: ori nu mai comenteaza, asa cum fac ceilalti, ori pleaca.
Aplicand recadrarea, a mutat discutia cu seful catre incredere: ce e mai important - faptul ca are incredere sa spuna ce gandeste, sau conformitatea cu grupul?
"Incredere?Ce vrei sa spui cu asta?" a fost intrebat de sef.
"Da, am incredere ca sunteti obiectiv si nu ma veti penaliza pentru ca spun ce am observat. Daca nu as avea incredere in dvs., v-as spune doar ce vreti sa auziti."
"Dar, dar nu gandesti bine. Nu ai dreptate si nu vreau sa iti mai aud argumentele, tu nu stii tot ce stiu eu"
Pauza.
"Cand o sa ai mai multa experienta, o sa intelegi de ce acum nu ai dreptate. Deocamdata vreau sa te concentrezi strict pe ceea ce faci tu, nu pe ce fac eu"
Pauza.
Pauza.
"O sa revad raportul tau, dar fii mai constructiv si discuta mai mult cu colegii"
"Am inteles"
Toate cele 3 persoane au creat prin recadrare un nou tablou - o alta perspectiva. Examenul fioros a devenit doar un preludiu la petrecerea de final, experienta de angajare a devenit o sursa de stima de sine, ultimatumul a devenit o ocazie de a-si exprima bunele intentii si de a practica ascultarea activa.
"Vesta de salvare" dintr-o situatie dificila poate fi schimbarea perspectivei. Necesara, dar nu si suficienta - pentru ca este doar o parte din efortul de a depasi acea situatie. Te poate tine la suprafata, dar trebuie sa stii in ce directie sa inoti si de ce.
In timp ce vasleam, mi-am dat seama ca n-ar trebui sa ma bazez atat de mult pe vesta. Sigur ma va tine la suprafata, dar cine ma va ajuta sa ies din apa cand voi obosi sa dau din maini intr-o tentativa de inot? Deci ar fi bine sa ma alatur unui grup.Si mai ales, incotro ma voi duce, in ce directie voi inota?
O alta perspectiva, odata ce am largit cadrul....O re(in)cadrare....
Mi-am aminti de caiac si de vesta azi, cand am facut bilantul unor sesiuni de coaching cu 3 persoane in situatii de viata diferite. Fara sa se cunoasca intre ele, toate aceste persoane au putut depasi o dificultate dupa ce si-au reformulat experientele intr-o perspectiva mai larga.
Prima persoana urma sa dea un examen dificil, in fata unei comisii care acorda nota maxima 7.99. Pe o scara de la 1 la 10, tot ce e de la 8 in sus era pentru superdotati, genii si profesori.
Cum a ajuns sa faca acel curs?
Miza nu era academica, ci experientiala - si-a dorit sa calatoreasca si sa se acomodeze cu 5 culturi diferite, iar cursul era una dintre optiuni.
Finalul anului i-a adus dezamagiri legate de nivelul prezentarilor, slaba empatie si firavele tentative de comunicare interculturala afisate de profesori. Cu toate acestea, avea emotii si dorea sa faca o impresie excelenta la examen.
Cand am revazut impreuna drumul ei pana la acest examen, a realizat ca de fapt isi atinsese obiectivul dorit - experientele interculturale, iar examenul nu era decat un ritual mult mai putin important decat intreaga experienta.
"Si la cat de slab a fost nivelul cursului, de fapt le fac o favoare acordandu-le 15 minute de viata plus 3 zile de munca la lucrarea finala, in care am pus o parte din convingerile si valorile mele."
"In ce fel va influenta ce spui tu examenul?"
"Pai, daca vor casca, inseamna ca nu pot tine pasul cu ideile mele, daca vor critica, inseamna ca doar isi joaca rolul de inchizitori, daca imi vor pune intrebari grele inseamna ca am reusit in sfarsit sa comunic cu ei, sa le transmit ca lucrarea le merita atentia."
"Si?"
"E mai important cum voi sarbatori finalizarea cursului....in fond mi-a adus ce imi doream. Nota e doar o formalitate"
A doua persoana si-a dat demisia dupa o saptamana la noul loc de munca. Motivele au fost neonorarea promisiunilor privind programul de lucru si conditiile contractuale. M-a intrebat: ce pot sa vad bun in 2 ghinioane succesive?
Sesiunea avea loc dupa un program de training, in care creativitatea a fost la cote maxime. Fara sa vreau, am schimbat palaria de coach cu o alta si m-am auzit spunandu-i: "Ghinionul este al lor, ca nu si-au respectat promisiunile - altfel te-ar fi putut pastra" . A fost un moment de pauza, dupa care ea a reluat:
"Chiar crezi ca m-ar fi pastrat, daca erau seriosi?"
"Tu ce zici?"
"Daca nu as crede asta, nu as mai trimite niciun CV"
"Si vei mai trimite CVuri?"
"Da, normal!"
"Deci...."
A treia persoana a descoperit cat ce greu este sa ii dai feedback unui sef despre greselile facute (si observate de toti colegii, care isi facusera un titlu de glorie din a nu le comenta).
Dupa mai multe momente penibile, a primit un ultimatum de la sef: ori nu mai comenteaza, asa cum fac ceilalti, ori pleaca.
Aplicand recadrarea, a mutat discutia cu seful catre incredere: ce e mai important - faptul ca are incredere sa spuna ce gandeste, sau conformitatea cu grupul?
"Incredere?Ce vrei sa spui cu asta?" a fost intrebat de sef.
"Da, am incredere ca sunteti obiectiv si nu ma veti penaliza pentru ca spun ce am observat. Daca nu as avea incredere in dvs., v-as spune doar ce vreti sa auziti."
"Dar, dar nu gandesti bine. Nu ai dreptate si nu vreau sa iti mai aud argumentele, tu nu stii tot ce stiu eu"
Pauza.
"Cand o sa ai mai multa experienta, o sa intelegi de ce acum nu ai dreptate. Deocamdata vreau sa te concentrezi strict pe ceea ce faci tu, nu pe ce fac eu"
Pauza.
Pauza.
"O sa revad raportul tau, dar fii mai constructiv si discuta mai mult cu colegii"
"Am inteles"
Toate cele 3 persoane au creat prin recadrare un nou tablou - o alta perspectiva. Examenul fioros a devenit doar un preludiu la petrecerea de final, experienta de angajare a devenit o sursa de stima de sine, ultimatumul a devenit o ocazie de a-si exprima bunele intentii si de a practica ascultarea activa.
"Vesta de salvare" dintr-o situatie dificila poate fi schimbarea perspectivei. Necesara, dar nu si suficienta - pentru ca este doar o parte din efortul de a depasi acea situatie. Te poate tine la suprafata, dar trebuie sa stii in ce directie sa inoti si de ce.
Comments
Post a Comment