O nuntă perfectă pentru a doua șansă



Nu i-a fost greu să o convingă să spună „Da!”.
Fiecare venea dintr-o căsnicie care îi rupsese în bucăți pofta de viață și încrederea în oameni, dar descoperiseră că aveau în comun mai mult decât atât. Pasiunea pentru povești, faptul că lucrau cu oamenii, convingerile despre sensul vieții și menirea lor au creat punți mai rezistente decât cele anterioare.  Au știut că amândoi meritau a doua șansă, unul lângă celălalt, pentru atât de multe clipe petrecute împreună încât să le piardă șirul.

Dar….

El voia o nuntă la fel de frumoasă ca anii care îi așteptau împreună, într-un loc de vis, cu prietenii și rudele amândurora.

Ea nu voia nici un fel de petrecere de nuntă. Amintirile primei nunți erau la fel de dureroase ca în urmă cu zece ani: un local împopoțonat cu la fel de mult prost-gust ca și coafura pe care soacra o obligase să și-o facă, invitați gălăgioși pe care de abia îi cunoștea, glumele deocheate, muzica populară care îi urla în cap, horele și sârbele la care mai avea puțin și cădea din picioare, plus culmea umilinței: să treacă pe la fiecare masă cu punga de 1 leu și lăutarul în spatele ei  scârțâind din vioară și strigând sumele date de fiecare nuntaș. Nu, n-avea să mai treacă NICIODATĂ prin așa ceva!

El a înțeles-o și i-a propus un schimb: dacă organizau împreună petrecerea într-un loc și într-un mod care să o facă fericită și să îl țină minte ani în șir,  ar vrea să își dea  a doua șansă ? Merită  să se simtă specială într-o zi specială și ar fi păcat ca ea să nu aibă astfel de amintiri doar pentru că a făcut cu ani în urmă o greșeală ….

Au urmat câteva luni de căutări și planuri. Din fericire, în căutările lor au găsit  complexul Salon du Mariage, care le-a oferit toate ingredientele unei nunți despre care să tot povestești.

Ce-mi amintesc eu de la nunta lor?

În primul rând, intrarea. O arcadă de trandafiri și crini, florile ei preferate, care completau verdele copacilor din fundal cu nuanțe de roșu și alb. 

Roșu era și covorul de intrare, ca pentru personalități, iar salonul era amenajat în alb și auriu, strălucind ca un nou început. Buchetele de flori de pe mese erau micuțe și delicate, nimic nu era ostentativ.  În locul unor “mărturii” împachetate kitsch-os, fiecare mesean avea un medalion de ciocolată în forma a două inimi care se întrepătrund. Scaunele erau îmbrăcate în satin alb, cu o simplă bandă pe spătar, fără funde enorme și în general fără nimic ostentativ.  Pe masă un suport elegant cu cinci lumânări completa aranjamentul, dând  un aer romantic și invitând la conversație.


N-am să uit că aveau un salon de nunta  spațios, fără stâlpi  în mijloc, ceea ce ne-a oferit tuturor ocazia de a ne vedea între noi. Spațiul diferea de cantina în care fusese prima ei nuntă la fel cum diferă un parfum Dior de o apă de colonie făcută în cine știe ce subsoluri și vândută în piețele cartierelor sărace. Era un spațiu de sărbătoare, nu unul formal.

Ringul de dans era imens. Ceea ce a fost excelent pentru concursul de dans, mai ales pentru proba de menuet (amândoi iubesc dansurile medievale, era de așteptat!). Și ne-a permis inclusiv să stăm de vorbă pe grupuri-grupuri, ca la o petrecere normală, fără să ne înghesuim sau să ne ciocnim de dansatori.

Am spus dans? Cum aș putea să uit dansul mirilor, cu  “How deep is your love” deasupra piscinei, cu albul artificiilor suprapus peste albastrul intens al piscinei și cu cerul ca o cortină de catifea deasupra lor?

A fost foarte plăcut că piscina și zona de lounge erau separate alte saloane. Urăsc să mă trezesc cu personaje cherchelite care nu mai știu drumul spre salonul lor și nu mai au nici puterea de a se exprima coerent… La fel de mult îmi displace să împart toaleta cu necunoscute, iar mireasa avusese această “plăcere” la prima ei nuntă. De aceea, faptul că a avut o toaletă separată, oricât de mic ar părea, pentru ea a pus “punctul pe i”. Clar, petrecerea de nuntă poate fi și altceva decât o noapte de stres!

Pe marginea piscinei erau amenajate zone în care puteai să stai de vorbă la un cocktail sau să admiri spațiul verde din fața salonului,  cu mirosul inconfundabil de iarbă care a devenit o raritate în București. Aici  au făcut și mirii fotografii, între draperiile care lăsau să se vadă voia bună dinăuntru și piscina în care se reflecta decorul, spectaculos ca în 1001 de nopți. 


Spectaculos a fost și cocktail-barul ultra all-inclusive, cu jongleriile cu sticle și shakere realizate de barmani.
Iar meniul bazat pe bucătăria proprie a fost extraordinar, cu preparate mediteraneene și opțiuni delicioase pentru vegetarieni. 


Părinții ei și un sfert dintre rude veneau din provincie. Faptul că au putut avea cazare în același complex a fost minunat și le-a permis să se bucure din plin de toate momentele. La fel a fost și pentru prietenii din Anglia, care aveau avion a doua zi și s-au bucurat de faptul că locația era aproape de aeroport.

Și apropo de transport, au asigurat la venire transportul gratuit din Piața Presei până la Săftica. O bătaie de cap mai puțin pentru invitați, mai ales că nunta a fost la o biserică din zona Cașin.

Chiar și invitații veniți cu mașina au constatat că a fost o alegere bună. Parcarea e generoasă, poate primi de la un SUV până la un Tico. Spre surprinderea mea, am văzut și două biciclete. Cineva voia să dea jos caloriile consumate noaptea și ce poate fi mai ușor decât mersul pe bicicletă?

Deși mi-a fi plăcut să experimentez calitatea cazării, a doua zi trebuia să fiu în București. Mi-a prins bine faptul că se asigură taxi în parcare la plecare. La fel de bine mi-a prins și tortul, care arăta magnific! Evident, tot cu inima ca laitmotiv – cum ar fi putut fi altfel pentru doi oameni care se iubesc până la cer și înapoi?

Am întrebat cine a fost cofetarul și am mai avut o surpriză: oferta a fost completă, ultra all-inclusive, de la aranjamente și bucătărie până la organizarea efectivă. Deci, un motiv de bucurie pentru miri:  mai mult timp pentru ei, mai puțin pentru organizare.... 
Cât despre organizare, cea mai plăcută surpriză pentru mireasă au fost artificiile. Soțul ei s-a străduit din răsputeri să păstreze secretul și  undeva după miezul nopții a luat microfonul și i-a spus că la o nuntă obișnuită, banală, acela era momentul în care se fură mireasa. Dar pentru că ea este o persoană specială, jumătatea lui,  i-a promis o seară specială, în care să se simtă iubită și apreciată, așa cum se va strădui să o facă de acum încolo în fiecare zi. Mă rog, ceva de genul acesta, după care ne-a invitat pe toți la piscină, să fim martorii unui cadou special pentru iubita lui, pe care n-o va fura nimeni și nimic de lângă el.  Și au început artificiile deasupra piscinei. Nu știam la ce să mă uit mai mult – la spectacolul de lumină de pe cer sau la ochii ei, în care lacrimile și bucuria se amestecau într-un spectacol la fel de uimitor?  Este prietena mea de douăzeci de ani și niciodată nu am văzut-o atât de fericită. E adevărat că niciodată până acum nu a avut parte de aprecierea pe care o merită……M-am întrebat pentru un moment dacă nu era bine să accepte și ideea de a avea cununia civilă în același loc, pentru că s-ar fi putut, exista o ofertă.



Cum n-a fost o nuntă tradițională, furatul miresei a fost înlocuit de un spectacol de artificii, iar ciorba de potroace a fost înlocuită de o masă pe marginea piscinei, a doua zi. Nu am putut să fiu de față, dar am înțeles că a fost foarte plăcut.


Există a doua șansă pentru fiecare dintre noi, pentru fiecare vis pe care l-am avut și ne-a fost luat. Așa cum există și șansa de a-ți trăi visele, de a fi centrul universului cuiva, cel puțin pentru o seară. Nunta de la Salon du Mariage a demonstrat asta, prin fiecare detaliu și prin efectul de ansamblu. A trecut ceva timp de atunci, dar imaginile sunt încă vii și ni le amintim cu plăcere de câte ori ne revedem. O nuntă perfectă pentru a doua șansă! 



Articol scris pentru Spring Super Blog 2016
Sursa foto: http://www.salondumariage.ro/

Comments