Re(in)cadrarea ca vesta de salvare
Prima data cand am urcat intr-un caiac am fost incantata ca primesc vesta de salvare. Insemna ca nu aveam sa ma inec daca as fi cazut in apa - vesta m-ar fi tinut la suprafata. In timp ce vasleam, mi-am dat seama ca n-ar trebui sa ma bazez atat de mult pe vesta. Sigur ma va tine la suprafata, dar cine ma va ajuta sa ies din apa cand voi obosi sa dau din maini intr-o tentativa de inot? Deci ar fi bine sa ma alatur unui grup.Si mai ales, incotro ma voi duce, in ce directie voi inota? O alta perspectiva, odata ce am largit cadrul....O re(in)cadrare.... Mi-am aminti de caiac si de vesta azi, cand am facut bilantul unor sesiuni de coaching cu 3 persoane in situatii de viata diferite. Fara sa se cunoasca intre ele, toate aceste persoane au putut depasi o dificultate dupa ce si-au reformulat experientele intr-o perspectiva mai larga. Prima persoana urma sa dea un examen dificil, in fata unei comisii care acorda nota maxima 7.99. Pe o scara de la 1 la 10, tot ce e de la 8 in sus era pe